Equipment consisting of a mobile fall arrester with self-locking, integral with its flexible anchorage line (rope, cable…). An energy reducer (absorber) can be built-in in the equipment.

Equipment consisting of a mobile fall arrester with self-locking, integral with its rigid anchorage line (rail, cable…). An energy reducer can be built-in on the equipment.

Body securing device intended to stop falls. The full body harness can be made of straps, buckles and other elements; set and adjusted in a right way on the body of an individual to secure him during a fall and afterwards.

Component of a fall arrest equipment, which guarantees the stop of a fall from a height in safety by reducing the impact of the shock.

WARNING: If we associate a lanyard energy absorber, the total length of the entire device must not exceed 2 m.

Beschrijft de artikelen en de situaties voor individuele bescherming tegen valrisico’s.

Connection element or equipment component. A connector can be karabiner or a snap hook.
Class A: Anchorage connector, automatic lock used as the component and designed to be connected directly to a specific type of anchorage.
Class B: Primary connector with automatic lock used as the component.
Class M: Multi-purpose connector, primary or quick opening, used as a component, which can be loaded along its major axis or minor axis.
Class Q: Quick opening connector used in long-term or permanent applications, screw lock. When completely screwed this part is a supporting part of the
connector.
Class T: Manufactured end connector, automatic lock, designed as part of a subsystem for attachment so that the load is carried in a predetermined direction.

Connection elements or equipment component. A lanyard can be in rope made of synthetic fibres, in metallic rope, in strap or in chain.
CAUTION: A lanyard without energy absorber must not be used as a fall arrest equipment.

A work positioning system consists of elements (belt and work positioning line), joined together to form a complete piece of equipment.

Element of a fall arrester system to which a personal protective equipment can be fastened.
Type A - NON PPE : Anchor device with one or more stationary anchor points with the need of a structural anchor.
Type B: Anchor device with one or more stationary anchor points without the need of a structural anchor.
Type C - NON PPE : Anchor device employing a flexible anchor line with maximum deviation of 15°.
Type D - NON PPE : Anchor device employing a rigid anchor line with maximum deviation of 15°.
Type E: Anchor device for use on surfaces with a maximum slope of 5°.

Specificațiile cerințelor generale și cele minime, ale metodelor de testare, de selectare, de utilizare și de întreținere ale echipamentelor de protecție a ochilor și a feței.

Exigențe, performanțe, metode de testare pentru viziere care asigură protecție împotriva arcului electric. ASTM-F-2178-12: Metodă standard de testare pentru determinarea indicelui de descărcare a arcului electric și specificație standard pentru produsele de protecție a feței.

Această normă stabilește metoda de testare care permite stabilirea nivelului de atenuare a zgomotului (NRR Noise Reduction Rating) a unui aparat auditiv de protecție, în conformitate cu normele EPA (US Environmental protection Agency – Agenția pentru protecția mediului din SUA). De asemenea, reglementările sunt conforme cu 29CFR 1910.95, programul de conservare a auzului.

Metodă de testare standard pentru determinarea gradului de declanșare a arcului electric și specificații standard pentru produsele de protecție facială.

OBLIGATORII

Tipul 1: Forța de impact transmisă la capac nu trebuie să depășească 4 450 N atunci când un impact de 3,6 kg (8 lb) este aruncat la o viteză de 5,5 m/s (metri pe secundă).

Penetrație: Un penetrator de 1 kg nu trebuie să intre în contact cu capul fals la o viteză de 7,0 m/s.

Inflamabilitate: casca nu trebuie să ardă cu emisie de fl acără timp de mai mult de 5 secunde după ce fl acăra a fost retrasă.

Rezistență electrică: încercare de probă la 20.000 de volți pentru clasa E sau 10.000 de volți pentru clasa G. Clasa C nu oferă nicio protecție împotriva pericolelor electrice.

Tipul 2: În plus față de cerințele de tipul 1, protecția capului de tip 2 trebuie să îndeplinească, de asemenea, următoarele.

Atenuarea energiei: accelerația nu trebuie să depășească 150 g în cazul unei căderi pe calotă și în lateral, folosind un cap-manechin de 5 kg la 3,5 m/s.

Penetrarea laterală: în față, în spate și în lateral, un penetrant de 1 kg nu trebuie să intre în contact cu capul-manechin la o viteză de 5,0 m/s.

OPȚIONALE

ANSI/ISEA Z89.1 4 opțiuni: temperatură scăzută (LT), temperatură ridicată (HT), poziție de uzură inversă și vizibilitate ridicată.

legatură între diferitele parți ale îmbrăcăminții sunt etanșe la lichid (tip 3) sau la pulverizari (tip 4), inclusiv articolele de îmbrăcăminte care protejează doar anumite parți ale corpului (Tipuri PB [3] și PB [4]).

Acest standard specifică exigențele minimale cerute următoarelor tipuri de îmbrăcăminte de protecţie chimică cu folosire limitată sau refolosibile :

- Îmbrăcăminte care protejează întreg corpul, având îmbinări etanșe la lichide între diferitele părți ale îmbrăcăminții (Tip 3: articole de îmbrăcăminte etanșe la lichide);
- Îmbrăcăminte care protejeaza întreg corpul, având imbinări etanșe la ceaţă între diferitele părți ale îmbrăcăminții (Tip 4: îmbrăcăminte etanșă la ceaţă).

De notat: În trecut aceste norme se numeau respectiv EN1512 (Tip 4) şi EN1511 (Tip 3).

a - Când echipamentul de protecție protejează doar anumite părți ale corpului (trunchi, brațe, picioare), sunt cerute doar cerințele de performanță pentru materialele care constituie imbrăcămintea (tip 6, 4 si 3).

PROTECŢIE PENTRU LUCRĂTORII EXPUȘI LA CĂLDURĂ ȘI FLĂCĂRII

Acest standard specifică cerințele de performanță pentru materialele și hainele de protecție împotriva căldurii și a flăcărilor. Se aplică aticolelor de îmbrăcăminte fabricate din materiale usoare, destinate protecției corpului omenesc, cu excepția mâinilor, împotriva căldurii și/sau flăcărilor.

Sunt testate:

MAIVE2
	EN ISO 11612
	A1 A2 B1 C1 E3 F1

Îmbrăcămintea de protecție de nivelul C1 este adecvată atunci când riscul potențial este relativ redus. Îmbrăcămintea de protecție de nivelul C1 asigură o protecție minimă și nu este adecvată pentru utilizare în cazul manevrării pesticidelor concentrate. Aceasta poate fi folosită ca îmbrăcăminte de protecție de bază împreună cu alte articole atunci când riscul potențial este relativ mai ridicat. Îmbrăcămintea de protecție de nivel C2, inclusiv cea de protecție parțială pentru corp, este potrivită în cazurile în care se determină că protecția necesară trebuie să fie mai ridicată decât cea furnizată de îmbrăcămintea de protecție de nivel C1.

În general, îmbrăcămintea de protecție de nivel C2 oferă un echilibru între confort și protecție. Această îmbrăcăminte nu este adecvată pentru utilizare în cazul manevrării pesticidelor concentrate. Poate fi folosită ca îmbrăcăminte de protecție de bază împreună cu alte articole atunci când riscul potențial este relativ mai ridicat.

Îmbrăcămintea de protecție de nivel C3, inclusiv cea de protecție parțială pentru corp, este potrivită în cazurile în care se determină că riscul potențial este ridicat. În ceea ce privește combinezoanele de nivel C3, sunt necesare măsuri de precauție precum utilizarea pentru durate scurte de timp, deoarece combinezoanele pot genera o căldură excesivă conducând la epuizare și stres termic. Îmbrăcămintea de protecție de nivel C3, inclusiv cea de protecție parțială pentru corp, este potrivită atât pentru manevrarea pesticidelor diluate, cât și a celor concentrate.

Este necesară evaluarea riscului întâmpinat în funcție de toxicitatea produsului fitosanitar (a se consulta eticheta acestuia) și de gradul de expunere a operatorului. De exemplu, este evident că gradul de expunere a operatorului va fi mai ridicat în cazul pulverizării aeriene cu ajutorul unui tractor cu cabină deschisă decât în cazul pulverizării manuale cu manetă.

Exigențe referitoare la articolele de îmbrăcăminte de protecţie chimică care oferă o protecţie limitată împotriva produselor chimice lichide (echivalent de tip 6), inclusiv articolele de îmbrăcăminte care protejează numai anumite părți ale corpului (Tip PB [6]).

Această normă specifică exigențele minimale referitoare la îmbrăcămintea de protecţie chimică cu folosire limitată sau refolosibile care oferă o protecţie limitată. Articolele de îmbrăcăminte protecţie chimică cu folosire limitată sunt concepute pentru a fi folosite in caz de probabilă expunere la pulverizări ușoare, aerosoli lichizi sau pe bază de presiune, la ușoare improșcături, împotriva cărora nu este necesară o barieră totală împotriva pătrunderii de lichide (la nivel molecular).

ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECȚIE CU DISIPAREA SARCINII ELECTROSTATICE

Acest standard european precizează cerințele legate de materiale și de proiectarea hainelor de protecție pentru disiparea sarcinii electrostatice, utilizate în completarea unui sistem de împământare, cu scopul de a împiedica descărcările electrice cu provocarea de incendii. ATENȚIE : aceste cerințe se pot dovedi insuficiente în atmosferele inflamabile bogate în oxigen. Această normă nu se aplică în cazul protecției împotriva tensiunilor din rețeaua electrică.

Deseori este necesar controlul pe persoane a electricității statice indezirabile.

Potențialul electrostatic poate avea, într-adevăr, consecințe grave asupra personalului, deoarece acesta poate fi suficient de mare pentru a provoca descărcări electrice cu scântei periculoase.

După evaluarea riscurilor, purtarea hainelor de protecție cu disiparea sarcinii electrostatice se poate dovedi necesară. Utilizarea hainelor certificate conform normei EN1149-5 este în acest caz obligatorie.

Directiva ATEX 1999/92/CE, Anexa II-A-2.3, cere ca lucrătorii să fie echipați cu haine de lucru din materiale care nu produc descărcări electrostatice cu potențial de aprindere a atmosferelor explozive.

Potențialul electrostatic poate afecta, de asemenea, materialele sensibile la descărcările electrice.
Astfel, îmbrăcămintea antistatică este frecvent utilizată în uzinele de producție de echipamente electronice, de exemplu montajul de dispozitive semiconductoare. Sunt utilizate de asemenea în unități cu atmosferă controlată, cum ar fi atelierele de vopsitorie auto, cu scopul de a evita emisia de particule ce se pot depune pe vopseaua caroseriilor.

Disiparea sarcinii antistatice poate fi realizată printr-un tratament care limitează formarea sarcinilor electrostatice, sau prin adăugarea de fibre de carbon sau metalice. Persoanele care poartă îmbrăcăminte de protecție cu disiparea sarcinii electrostatice trebuie obligatoriu să fie echipate cu un mijloc de împământare cu o rezistență mai mică de 10 ⁸ Ω, de exemplu, purtarea de încălțăminte adecvată, precum încălțămintea de siguranță indicată în norma EN ISO 20345, sau orice alte mijloace adecvate.

ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECŢIE IMPOTRIVA CLIMATELOR RĂCOROASE

Această normă specifică exigentele şi metodele de testare a performanţei articolelor de îmbrăcăminte (veste, bluze, geci, pantaloni) de protecţie împotriva climatelor răcoroase.

Aceste articole de îmbrăcăminte folosite la o temperatură joasă moderată (-5°C şi mai mult) pentru a proteja împotriva răcirii locale cutanate nu sunt folosite numai pentru activitați in exterior, ca de exemplu in construcții; ele pot servi de asemenea activitaţilor din interior, ca de exemplu in industria alimentară.

In aceste cazuri nu este mereu necesar ca aceste articole de îmbrăcăminte să fie făcute din material impermeabil sau etanş la apă. Exigenţa corespunzatoare este prin urmare lăsată la alegere, prin prezenta Normă.

X : Clasa de rezistenţă termică, Rct

X : Clasa de permeabilitate la aer, AP

X : /cler al articolului de îmbrăcăminte (Opţional)

X : Clasa de rezistenţa la pătrunderea apei WP (Opţional)

ECHIPAMENT CU VIZIBILITATE RIDICATĂ PENTRU SITUAȚII DE RISC MEDIU

Acest standard specifică exigențele referitoare la echipamentele cu vizibilitate ridicată sub formă de îmbrăcăminte sau dispozitiv, ce pot semnala vizual prezența utilizatorului.

Echipamentul cu vizibilitate ridicată are ca scop asigurarea vizibilității purtătorului în situații de risc redus sau mediu în orice condiții de iluminare pe timp de zi și/sau în cazul iluminării cu farurile sau proiectoarele aferente vehiculelor pe întuneric. Acest standard nu se aplică în cazul situațiilor cu risc ridicat care sunt acoperite de standardul EN ISO 20471.

Suprafață minimă în m² pentru tipurile B1 și B2 :

Suprafață minimă în m² pentru tipul A, B3 și AB :

Acest standard precizează cerinţele şi metodele de testare ale îmbrăcămintei de protecţie neventilate împotriva contaminării radioactive cu particule.

Îmbrăcămintea de acest tip este concepută pentru a proteja doar corpul, braţele şi picioarele persoanei care o poartă, dar poate fi utilizată şi cu accesorii care protejează alte părţi ale corpului persoanei care o poartă (de exemplu, cizme, mănuşi, aparat de protecţie respiratorie - APR).

Îmbrăcămintea este clasificată în funcţie de factorul de protecţie nominal (raportul dintre concentraţia de particule de testare în atmosfera înconjurătoare şi concentraţia de particule de testare la interiorul îmbrăcămintei) stabilit în raport cu scurgerea totală spre interior (raportul dintre concentraţiile de particule de testare la interiorul îmbrăcămintei şi la interiorul camerei de testare).

Clasele sunt următoarele:

PROTECŢIE FOLOSITĂ PENTRU SUDURĂ ȘI TEHNICI CONEXE

Acest standard specifică exigențele de performanţă a îmbrăcăminții de protecţie destinată operatorilor de sudură şi tehnici conexe, care prezintă riscuri comparabile.

Acest tip de îmbrăcăminte de protecţie are ca scop să-l protejeze pe cel care o poartă împotriva micilor proiecții de metal topit, la contactul de scurtă durată cu o flacără, precum şi împotriva radiațiilor ultraviolete. Este destinat să fie purtat la temperatură ambiantă, în mod continuu, până la 8 ore.

MAIVE2
	EN ISO 11611
	A1 Test

ÎMBRĂCĂMINTE DE ÎNALTĂ VIZIBILITATE

Acest standard specifică caracteristicile pe care trebuie să le aibă îmbrăcămintea de protecţie având drept scop semnalarea vizuală a prezenței utilizatorului, pentru a-l detecta şi a-l vedea bine in situații periculoase, in toate condițiile de luminozitate, de zi şi de noapte, in lumina farurilor.

Există trei clase de îmbrăcăminte de semnalizare. Fiecare clasă trebuie să aibă suprafețe minime de materiale vizibile, care constituie îmbrăcămintea. Cu cât clasa este mai ridicată, cu atat îmbrăcămintea este mai vizibilă:

Marcaj : 

X : Clasa suprafeței de vizibilitate a îmbrăcăminții (de la 1 la 3)

EN ISO 20471  

2
Max. 25x

EN ISO 20471

2 : Clasa suprafeței de vizibilitate a îmbrăcăminții ( de la 1 la 3 )

Max. 25x : Marcare opțională, numărul maxim de spălări autorizate pentru acel model
În acest exemplu: 25 spălari maxim ( a se vedea indicarea temperaturii de serviciu de pe eticheta îmbrăcăminții ).

Această normă specifică exigențele şi metodele de testare a performanţei articolelor de îmbrăcăminte de protecţie împotriva frigului la temperaturi mai mici de - 5°C (friguri extreme).

Se disting două tipuri de îmbrăcăminte:

Articol de îmbrăcăminte: care acoperă o parte din corp, ex: scurtă din impermeabil cu glugă, vestă, geacă.

Ansamblu vestimentar: care acoperă întreg corpul (trunchi + picioare), ex. combinație, scurtă din impermeabil cu glugă & pantalon cu bretele.

X (imbracaminte de corp B/C/R) : /cler al articolului de îmbrăcăminte
X : Clasă de permeabilitate la aer, AP
X : Clasă de rezistenţă la patrunderea apei WP (Opţional)

Standardul EN ISO 374-5 stablește cerințele referitoare la mănușile destinate pentru protecția utilizatorilor împotriva microorganismelor (mucegai și bacterii, opțional viruși) și modalitățile de testare.

Penetrarea mucegaiului și bacteriilor (test efectuat conform standardului EN374-2): În cursul testului se examinează rezistența la apă și aer a mănușilor.

Penetrarea virușilor (testat conform metodei B a standardului ISO 16604): Procedura asigură stabilirea rezistenței la penetrarea agenților patogeni transmiși prin sânge.

– Testul utilizează bacteriofagul Phi-X174.

Exemple de aplicaţie:

Având în vedere că în fiecare caz domeniul de utilizare este determinant, de multe ori mănușile trebuie să dispună de mai multe calități pentru a corespunde cerințelor de protecție. Din acest motiv, este foarte importantă luarea în considerare a domeniilor de utilizare din instrucțiunile de utilizare și a rezultatelor testelor efectuate în laborator. Totodată, este recomandat să se stabilească, prin teste preliminare, dacă mănușile corespund sau nu utilizării planificate, având în vedere că condițiile de la locul de muncă pot diferi de condițiile testului tipizat în ceea ce privește temperatura, uzura și deprecierea.

Standardul ISO 18889 specifică exigențele referitoare la mănușile de protecție pentru operatorii care manevrează pesticide și muncitorii care intră în contact cu acestea după aplicare.

Mănușile din clasa G1 sunt adecvate în cazul în care riscul potențial este relativ scăzut. Aceste mănuși nu sunt adecvate unei utilizări cu pesticide concentrate, nici în cazurile de risc mecanic. Mănușile din clasa G1 sunt cel mai adesea de unică folosință.

Mănușile din clasa G2 sunt adecvate în cazul în care riscul potențial este mai ridicat. Acestea sunt adaptate utilizării cu pesticide diluate și pesticide concentrate. Mănușile din clasa G2 respectă și cerințele minime de rezistență mecanică, fiind astfel potrivite pentru activități care necesită mănuși cu o rezistență mecanică de bază.

Mănușile din clasa GR nu protejează decât palma și sunt destinate muncitorilor care intră în contact cu reziduurile de pesticide uscate sau parțial uscate prezente pe suprafața plantei după aplicarea pesticidelor.

Standardul EN ISO374-1 stabilește cerinţele de performanţă referitoare la mănuşile destinate pentru protecţia utilizatorilor împotriva produselor chimice periculoase.

• Penetrare (testat conform standardului EN374-2): Introducerea aerului și apei prin porozităţile, cusăturile, micro-găurile sau alte imperfecţiuni prezente în materialul mănuşii de protecţie, în vederea testării impermeabilității acesteia.

• Degradare (testat conform standardului EN374-4): Determinarea rezistenței materialelor la degradarea prin contactul continuu cu produsele chimice periculoase.

• Permeaţie (testat conform standardului EN374-3 sau EN16523): Proces prin care un produs chimic se difuzează prin materialul unei mănuşi de protecţie la scară moleculară prin contact continuu.

Versiunea EN ISO a standardului EN374-1 a introdus noțiunea de 3 tipuri de protecție împotriva permeației de produse chimice:

- Tip A: Mănușa obține un indice de performanță la permeație cel puțin egal cu 2 pentru 6 produse chimice de test selectate din lista de produse chimice determinată în standard.

- Tip B: Mănușa obține un indice de performanță la permeație cel puțin egal cu 2 pentru 3 produse chimice de test selectate din lista de produse chimice determinată în standard.

- Tip C: Mănușa obține un indice de performanță la permeație cel puțin egal cu 1 pentru 1 produs chimic de test selectat din lista de produse chimice determinată în standard.

IRAM 3610 is an Argentine standard specifying safety footwear requirements and testing methods. It covers 42 different types of tests: structural, material, minimum height, etc. The tests concern everything from impacts to the fingers (up to 200 J of energy) to finger compression (up to 1500 kg/3307 lb), and mechanical resistance of the leather, linings, insoles, tongues, outsoles, etc.

Norma EN511 defineşte exigenţele şi metodele de testare ale mănuşilor de protecţie împotriva frigului transmis prin convecţie sau conducţie până la - 30°C (Opțional până la -50 ° C). Acest frig poate fi legat de condiţiile climatice sau de o activitate industrială.

Pe parcursul alegerii unei mănuși de protecție contra frigului trebuie luate în considerare mai multe aspecte, ca de exemplu temperatura mediului, starea sănătății persoanei, durata expunerii, nivelul de activitate, etc.

Standardul EN16350 furnizează exigențe suplimentare pentru mănușile de protecție purtate întrun mediu care include sau este suscepibil de a include zone inflamabile sau explozive.

Alte proprietăți electrostatice pot fi definite prin EN1149-1 (rezistență determinată de-a lungul unui material) sau EN1149-3 (atenuarea încărcăturii), însă nu sunt suficiente pentru evaluarea mănușilor de protecție cu disipare electrostatică.

Norma EN407 precizează metodele de testare, exigenţele generale, nivelurile de performanţă termică şi marcarea mănuşilor și a manșetelor de protecţie împotriva căldurii şi/sau focului. Ea se aplica tuturor mănuşilor care trebuie să protejeze mâinile împotriva căldurii şi/sau flăcărilor în una sau mai multe din urmatoarele forme: foc, căldura de contact, căldura convectiva, căldura radianta, mici proiecții de metal topit sau proiecții mari de metal topit.

Dacă produsul pretinde rezistență la inflamabilitate, pictograma va fi următoarea                    

Dacă produsul nu pretinde nicio rezistență la inflamabilitate, (0 sau X), pictograma va fi următoarea                                                                                                                                                          

Standardul de referință nu se va aplica în sine, ci exclusiv împreună cu standardul care conține cerințele privind performanțele de protecție.

• Să respecte inocuitatea (pH, volum de crom VI, etc).

• Să respecte graficele de marime (a se vedea tabelul de mai jos).

• Să evalueze dexteritatea, respirabilitatea și confortul.

• Să respecte instrucțiunile de marcare, informare, identificare.

Specificaţiile eşalonului de numere şi ale cerinţelor legate de factorul de transmisie al filtrelor destinate protecției operatorilor de sudură şi tehnici conexe. Specificații ale cerințelor legate de filtrele de sudură cu număr dublu de categorie.

Se aplică tuturor tipurilor de protecție individuală pentru ochi, împotriva pericolelor susceptibile a dăuna ochilor cu excepția radiațiilor de origine nucleară, razelor X, emisiilor laser și IR ( radiații ) emise din surse cu temperatură scăzută. Nu se aplică protecțiilor pentru ochi pentru care există norme separate (protecția ochilor anti-laser, solare de folosire generală,…)

Norma EN388 se aplică tututor tipurilor de mănuși de protecţie în ceea ce privește agresiunile fizice și mecanice prin abraziune, tăiere prin tranşare, perforare și deșirare. După versiunea 2016 a standardului, au apărut performanțe opționale noi.

Rezistența la impact pe zona metacarpiana : în cazul în care este specificată această performanță, apare marcajul „P”.

Exemplu de marcare:

4233X P

Exemplu de marcare:

4543D sau 4X43D

Tăiere cu lamă, 2 metode de testare:

EN388 6.2.:Pentru riscuri de tăiere mici spre medii. O lamă circulară căreia i se aplică o forță constantă de 5N, se deplasează înainte și înapoi până când eșantionul este tăiat. Se măsoară numărul de cicluri efectuate și i se atribuie nivelul corespunzăt

EN ISO 13997: Pentru materialele care tocesc lama în timpul testului EN388 6.2 și/ sau deosebit de rezistente, pentru riscurile de tăiere ridicate. O lamă dreaptă efectuează o singură deplasare de 20 mm cu o forță de 2N, testul este reluat cu o forță diferită de câte ori este necesar, până când eșantionul este tăiat. Este atribuit un nivel corespunzător forței necesare pentru a tăia eșantionul. Această metodă reprezintă situațiile de utilizare care prezintă un risc ridicat de tăiere.

Standardul EN ISO 10819 specifică cerințele de performanță pentru atenuarea vibrațiilor prin intermediul mănușii. Materialul de reducere a vibrațiilor trebuie să îndeplinească și cerințele de grosime și consistență. Trebuie remarcat faptul că aceste mănuși pot reduce dar nu elimina riscurile pentru sănătate asociate cu expunerea la vibrații transmise mainilor.

Factorul de transmisie a vibrațiilor în benzile de frecvență de o treime de octavă de la 25 la 200Hz trebuie să fie egală sau mai mică de 0,90. Cea calculată în benzi de frecvență de o treime de octavă de la 200 la 1250 Hz trebuie să fie egală sau mai mică de 0,60.

Specificația cerințelor pentru filtrele de sudura automată, adică ecrane de sudura cu variație automată a factorului de transmisie. Aceste ecrane sunt concepute pentru a proteja operatorii pentru sudura și tehnicile similare.

Specificaţiile eşalonului de numere şi ale cerinţelor legate de factorul de transmisie al filtrelor de protecție contra radiațiilor ultraviolete.

Specificaţiile eşalonului de numere şi ale cerinţelor legate de factorul de transmisie al filtrelor de protecție împotriva radiațiilor solare, uz industrial.

Exigenţele şi metodele de testare pentru mănuşile folosite pentru sudură. Manuală a metalelor, tăierea şi tehnicile conexe. Mănuşile de sudori sunt clasate in două tipuri: B când este cerută o mare dexteritate (de ex.: sudură TIG)şi A pentru celelalte procedee de sudură.

Specificațiile legate de materiale, proiectare, performanță și metodele de testare pentru echipamentele de protecție a ochilor și a feței cu vizieră tip plasă, de uz profesional.

Individual protection against falls from height . Anti-fall systems

Acest standard descrie exigențele pentru mănușile de protecție purtate într-un mediu unde se produc radiații ionizante sau într-un mediu ce conține substanțe radioactive.

O mănușă care protejează împotriva contaminării radioactive trebuie să fie etanșă conform EN374-2.

O mănușă care protejează împotriva radiațiilor ionizante trebuie, pe lângă necesitatea de a fi etanșă conform EN374-2, să conțină o anumită cantitate de metale grele precum plumbul.

Specificații ale cerințelor de siguranță pentru echipamentele de protecție a ochilor și a feței pentru sudură și tehnici conexe (monturi/ suporţi pentru filtre).